Păcat de cei ce-și bat joc de tot ce-i înconjoară, de natură, de lucruri și de oameni…
Nu mă pot abține să nu arăt oamenilor pentru care încă mai contează bunul simț și rațiunea, câteva poze cu starea cabanei Urlea în 2009.
Multumesc lui Teo pentru unele fotografii.
Nu știu cum mai arată acum însă în 2009 căsuța cu priciuri din stânga cabanei Urlea avea acoperișul găurit pe ici pe colo, tabla flutura în vânt, iar în interior mai erau doar scheletele paturilor într-o încăpere, iar în celelalte nu mai erau decât 2-3 fiare contorsionate și multă mizerie…
Parterul cabanei era devastat, saltelele de la paturile de sus erau aruncate prin fosta bucătărie, iar toate celelalte lucruri care încotro… Mirosul de mucegai și de umezeală putredă persista peste tot atât în cabană cât și la priciuri.
Nici nu am mai urcat la etaj să fac poze, pentru că aproape că îmi dăduseră lacrimile de durere… Singurele locuri rămase cât de cât într-o stare mai bună erau WC-urile.
Mi se rupe sufletul când văd asemenea stricăciuni aduse unor lucruri valoroase, nu numai pentru utilitatea lor, cât și pentru munca depusă de oamenii care au construit-o și prin valoarea de neprețuit, aceea că, poate cândva, vreodată, a salvat viața unui om. Poate că vreun turist însetat sau flămând a ajuns acolo și a găsit un ceai cald sau o bucată de pâine…
Sunt câțiva nefericiți în satul de la poalele muntelui (localitatea Breaza) care îi îndrumă pe turiștii străini să meargă la cabană spunându-le că vor găsi cazare și masă, iar bieții turiști, când ajung și văd starea în care se află cabana, vă dați seama ce e în sufletul lor… sau la gura lor…?
Asta v-o spun deoarece o știu din proprie experiență: un turist neamț care a ajuns a doua zi după noi în jurul prânzului, ne-a povestit că, de jos din Breaza, i s-a spus să meargă fără grijă că este cazare și masă la cabana Urlea. Omul nostru a plecat fără cort, sac de dormit sau mâncare iar când a ajuns, i-a căzut fața… După ce a mâncat un baton de ciocolată, o napolitană și și-a tras sufletul, a fost nevoit să plece înapoi pe traseul pe care a urcat, astfel încât să ajungă la un adăpost până seara… Este chiar omul din prima fotografie din acest articol, stă cu spatele și caută ceva în rucsac.
În treacăt fie spus, în afară de ignoranța proprietarilor (“cică” e proprietate privată, adică, dacă e a cuiva, respectivul poate să-și bată joc de ea după bunul plac…) mai sunt și unii ciobani (la propriu) care îngrijesc de oi și care, poposind în zonă le e mai la îndemână să ia un lemnisor din cabană în loc să facă focul cu uscături din pădure, iar localnicii care merg la cules de afine în cursul săptămânii, își petrec serile la cabană, contribuind uneori, din comoditate, sărăcie sau lene, la dezastru.
În general, ca turist, nu poți avea o părere proastă despre ciobani sau localnici, pentru că îi vezi și interacționezi cu ei foarte puțin, timp în care nu-ți poți face o părere pertinentă despre ei. Îi vezi destul de amărâți, cu problemele și grijile lor, prost îmbrăcați, nespălați, deh… traiesc în mijlocul naturii, sunt prost plătiți și mai degrabă ți se face milă de ei, de aici și părerea bună.
Dar, aproape toți, de exemplu, “vorbesc” foarte urât cu bietele patrupede de pe urma cărora traiesc, majoritatea le și lovesc, la fel se întâmplă și cu măgărușii sau cu caii “din dotare”, nemaivorbind și de câini, lucru cu care nu am fost de acord niciodată. Am văzut odată pe unii, care au încărcat piatră până la refuz într-o căruță trasă de un singur cal, iar apoi au început să lovească bietul animal cu latul unui topor, ca s-o poată trage.
Câtă cruzime să ai să faci asemenea fapte, cât creier îți trebuie ca să-ți dai seama că bietul căluț nu poate să tragă tonele alea de piatră pe un drum nămolit și accidentat…? Și atunci, de ce-aș avea o părere bună despre unii oameni (localnici) pe care-i întâlnesc pe munte?
Degeaba încearcă unii să spună că nu e adevărat, pentru că se știe că sunt cei ce adună fier vechi, de exemplu, care duc la fier vechi de la locomotive sau vapoare, până la tot felul de fiare “găsite” pe munte la o cabană. Aduceți-vă aminte de motorul de elicopter căzut la Podragu, cum a fost în ultimii ani, “devorat” de “magneţi”.
La vechiul refugiu tip vagon de pe vârful Berevoiescu Mare din Făgăraș, acum câțiva ani buni, am găsit tabla din care era construit refugiul, care avea aproape 3 mm, îndoită și ruptă din câteva suduri. Ia spuneți-mi voi, ce credeți, a fost ruptă de turiști sau de “magneţi”?
Este strigător la cer ce se întâmplă… Acum scriu despre asta și poate că, în timp, lucrurile se vor schimba… în bine…
Probabil, că odată cu ridicarea la ceruri a cabanierului, și cabana Urlea a cerut Domnului… să fie lângă cabanier…
- “Ținutul de dincolo de pădure” - 10 August 2020
- Mulțumesc Latoriței - 5 November 2019
- O zi în Piatra Mare - 30 July 2019
Loading ...
O natie care nu-si respecta trecutul si valorile ei, este o natie fara viitor.
Imi pare rau si ma trec fiori de groaza cand ma gandesc ca nu mai punem pret pe nimic.Am atatea amintiri frumoase acolo la cabana,incat urla sufletul in mine cand vad atata nepasare.Felicitari autorului un text frumos cu o tema trista.Are cineva idee,in proprietatea cui este cabana?
Dacă ai ştii cât de mult aş vrea să o cumpăr, să o restaurez şi să o re-deschid…
Te cred Săndele, si mie mi-ar plăcea să fac asta, dar deocamdată… Din păcate alţii au acest “dar” şi nu ştiu ce să facă cu el; cabana nu prea are vad, dar s-ar putea rezolva cu puţină reclamă…
Ati incercat sa vorbiti cu proprietarii? si eu as fi interesata sa contribui cumva la transformarea acestui loc in ceva frumos.
Nu stiu cine sunt proprietarii, din cate am inteles terenul e luat in concesiune pe o perioada mare de timp de catre dezvoltatori imobiliari din Brasov, care nu sunt interesati de intretinerea unui asemenea loc, deoarece nu aduce profit, doar cheltuieli. 🙂
Buna ziua, eu sunt un tanar de 23 de ani care e un mare pasionat de munte si in special de Muntii Fagaras deoarece sunt nascut si crescut in orasul Victoria. Nu am fost la cabana Urlea decat dupa ce a fost parasita si NU am avut acolo petreceri de neuitat, insa cand am pasit in cabana ruinata, mi-au dat lacrimile si mor de suparare cand vad cat de iubita este aceasta cabana si nu se face nimic. Sincer, eu sunt decis sa fac un credit si probabil o sa dispun de un buget de 6-7 mii de euro. As vrea sa iau legatura cumva cu cei care detin acel teren si daca au bunavointa sa mi-l dea la un pret mai scazut, impreuna cu 30-40 de voluntari (salvamont Victoria si alti prieteni) plus ce voi mai gasi pe internet, sunt convins ca putem face o treaba buna acolo. Daca voi cunoasteti mai multe detalii “birocratice” si personale despre proprietarii cabaniei va rog din suflet sa ma ajutati cu orice detaliu pentru ca nu am auzit prea multe laude la adresa acelor oameni.
Bogdan, este foarte frumoasa si bine intentionata initiativa ta, sunt convins de asta, insa nu stiu cum sa te ajut, avand in vedere ca nu stiu cine are in proprietate sau in concesiune cabana. O sa incerc sa aflu.
Multumesc. Orice informatie e de bun augur. Cabana Urlea deja a devenit un vis. Astazi am aflat ca apartine unui om pe nume Tanjala care ar fi stabilit in SUA de ani buni. Am primit doua numere de telefon de la primaria Victoria, insa nu imi raspunde nimeni. Am auzit ca omul acela e o mizerie si asta complica mult situatia, dar nu ma las.
Ce sa zic… Nu-l cunosc, nici macar n-am auzit de el… Bafta multa!
Bogdan, ma bucur de interesul tau. Sa dea Domnul ca in demersurile tale sa dai de oameni binevoitori si sa poti dezlega itzele incurcate pt preluarea concesiunii. Pt restaurare, sigur ne vom mobiliza mai multi. Ai vreun site/pagina de facebook sau altceva, unde sa putem afla stadiul in care esti si daca te putem ajuta cu ceva?
Poate te ajuta datele de contact ale primariei Lisa: http://www.primaria-lisa.ro/contact. Ma gandesc ca ar trebui sa existe in hartiile primariei numele proprietarului/concesionarului.
Daca nu se poate reconstrui pe vechiul amplasament,nu se poate putin mai incolo?………de la cabana pana la izvor erau vreo 2-300 m buni,in dreapta cum ieseai din cabana.Si era un platou destul de primitor spre stanga si altul pe partea dreapta in coborare cu mult zmeuris.Imi dau seama ca n-ar fi usor,insa pornit cu ceva mic la inceput,se poate mari in viitor.O campanie mirata cu target binetintit ar putea aduce fonduri sau macar lucruri utile supravietuirii la cote inalte.Cat despre fluxul de turisti,ei or s vina singuri daca o sa fie o oferta de servicii si preturi rezonabile.Cel mai greu este de cabanier,fiindca vara nu dureaza vesnic si iarna este lunga acolo sus.
intrebarea este CINE DA STARTUL? sigur ca ne alaturi mai multi insa este nevoie de acel UNU care sa iasa din confortul lui cel putin pentru o perioada, sa se lupte cu birocratia, sa caute echipa si parteneri, sa monitorizeze lucrarile, etc. si cum bine zici, Daniel, un cabanier pe cinste. Vad ca aici pe Actioneaza.ro ne-am gasit cativa dornici sa ajute: Edi, Sandel, Daniel, Bogdan, eu. Poate reusim cumva sa si ACTIONAM! Astept vesti!
Foarte laudabila initiativa! As dori sa ma alatur si eu daca se poate. Bogdane mai ai ceva vesti bune?
Salut.
Eu sunt din Sambata de Sus. Daca se face vreo actiune in zona, sunt dornic sa particip si eu. Cat despre cei din Breaza care indruma lumea catre un loc de cazare, este ori confuzie cu Plaiul Lisei ori nu mai sunt informati ca aceasta cabana a ajuns in starea asta, dar cu siguranta nu este din rautate.
Da, Cabana Urlea cat si cea de la Sambata a ajuns anii trecuti in proprietatea unui om de afaceri controversat (Tanjala) care este condamnat in mai multe dosare penale si este fugit in SUA. Daca D-nul Paler a reusit cumva sa intre in posesia cabanei Sambata anul acesta, cred ca ar putea fi o cale pentru a putea fi preluata si cabana Urlea.
Bogdan daca doresti cu adevarat sa cauti o solutie, cauta-l pe Lucian Paler la hotel central Victoria, si intreaba-l cum a luat el legatura cu Tanjala.