A fost odată ca niciodată… că de n-ar fi nu s-ar povesti… Așa aș putea începe călătoria prin țară, în vara anului 2004. În acea vară, m-am hotărât să merg în concediu într-o excursie pe la câteva mânăstiri din Moldova, să traversez “munții” în Transilvania apoi să cobor pe valea Oltului sau pe Transfăgărășan și să mă întorc acasă.
Bineînțeles că s-au schimbat multe pe traseu, dar per total a fost bine. Doar la final am pățit-o destul de neplăcut, dar să ajungem acolo…
Pentru a evita drumul Moldovei care e pe o singură bandă, plus una de avarie, dar majoritatea șoferilor consideră că sunt două benzi și nu-și dau seama că, dacă se grăbesc, pot depăși, am decis s-o iau pe valea Teleajenului spre Brașov (Ploiești – Vălenii de Munte – Cheia – Săcele – Brașov).
De acolo urmând să merg tot mai sus prin Sfântu Gheorghe, Tușnad, Miercurea Ciuc, Gheorghieni. Aici am făcut dreapta spre Cheile Bicazului, Bicaz, ocolind lacul Izvorul Muntelui. Înainte de Poiana Largului am traversat Viaductul și am luat-o spre nord către Broșteni.
La Dreptu am făcut un popas la o cunoștință. Mergând pe acest traseu, am ratat câteva mânăstiri (Agapia, Văratec) dar am ajuns în schimb la Mânăstirea Voroneț, lângă Gura Humorului și Frasin, în drum spre Câmpulung Moldovenesc.
Apoi, am coborât până în Vatra Dornei pentru că auzisem eu că localnicii fac o brânză foarte bună. Din păcate, n-am găsit ceea ce căutam, dar nu mi-a părut rău de ocol. A doua zi am mers spre Borșa, ajungând într-un final în Sighetul Marmației prin Vișeul de Sus și cel de Jos, pe valea Vișeului. Din păcate, în această excursie n-am mers cu mocănița pe Valea Vaserului…
Pe traseu am făcut un popas la Mânăstirea Petrova, la 3 km de drumul principal, spre nord. Un loc deosebit în care m-am simțit foarte bine, probabil fiind un loc puternic încărcat energetic. Aici am primit câteva sfaturi duhovnicești de la un călugăr ucrainean care vorbea și limba română și am mâncat o supă foarte gustoasă. Din Sighetul Marmației am ajuns la Cimitirul Vesel de la Săpânța.
După vizita acestuia, am făcut socoteala resurselor – bani și benzină. Eram în nordul țării și trebuia să ajung și acasă… Așa că am renunțat la varianta prin Vest și am coborât aproape vertical prin județul Bistrița-Năsăud pe valea Izei, vizitând Mânăstirea Bârsana.
Popasul la Mânăstirea Bârsana a avut o încărcătură pozitivă asupra mea pentru că acolo am găsit liniște, pace și oameni deosebiți. Apoi am trecut prin Năsăud, apoi Bistrița, Reghin, Târgu Mureș, Sighișoara.
De aici am ajuns în Sibiu prin Mediaș, Copșa Mică. Am coborât pe Transfăgărășan, iar de la Curtea de Argeș am ajuns prin Câmpulung Muscel, în Târgoviște. Aici m-am gândit că poate trec pe la prietenul meu Bogdan care are o căbănuță la Slănic Prahova.
Așa că am mers pe drumul spre Băicoi prin Moreni, traversând DN1 spre Plopeni apoi ușor în sus până la Slănic. Pe acest drum s-a întâmplat necazul că mi s-a desprins o piatră de la rinichi, fiind nevoit să rămân peste noapte la căbănuța lui Bogdan, în Slănic Prahova. Mă rog, de aici practic s-a terminat drumeția din cauza durerii. A doua zi am plecat ușurel spre București. Cam asta e pe scurt. Dar… să începem…
- “Ținutul de dincolo de pădure” - 10 August 2020
- Mulțumesc Latoriței - 5 November 2019
- O zi în Piatra Mare - 30 July 2019