În primăvara anului 2012, într-o frumoasă zi de duminică, întorcându-mă dintr-un “Ciucas Weekend”, mi-am zis: ce-ar fi dacă aș opri la Mânăstirea Suzana, că tot e în drum, ia s-o vizitez.
Am parcat în locul special amenajat din partea stângă a drumului ce duce la mânăstire și am intrat.
Poate că sunt subiectiv sau am fost pe altă lungime de undă în acel moment, nu știu, dar prima impresie n-a fost una prea bună… Probabil de la vopseaua verde ce mi-a sărit în ochi de la prima privire…
Cu toate astea, liniștea cuprindea totul împrejur, maicuțele își vedeau cuminți, unele de treburile lor, altele de rugăciunile lor, iar gâzele dezmorțite de soarele după-amiezii mișunau pe plante și în aer. Acum, după ce a trecut ceva vreme de-atunci, revăzând imaginile, am simțit farmecul și liniștea sufletească pe care ți le lasă un lăcaș de cult.
Am surprins în câteva imagini clădirea mânăstirii și împrejurimile…
Am mai zăbovit câteva zeci de minute în liniștea și razele soarelui după-amiezii, meditând și umplându-mi plămânii cu aerul deosebit de curat al zonei deluroase în care se află această mânăstire, apoi am plecat spre casă cu sufletul împăcat, cu pace în inimă și cu gândul la scânteia divină ce ne unește pe noi toți într-unul.
- “Ținutul de dincolo de pădure” - 10 August 2020
- Mulțumesc Latoriței - 5 November 2019
- O zi în Piatra Mare - 30 July 2019
Loading ...
