O “ieșeală” de o zi la câțiva kilometri de Giurgiu, pe DN5C, într-o sâmbătă din luna lui Cuptor m-a făcut să scriu aceste câteva rânduri. Era atât de cald, atât de mult praf și atât de neplăcut încât disconfortul s-a așezat confortabil în cârca mea.

Am plecat cu Magda într-o vizită la invitația unei colege de-a ei. Am lăsat-o acolo să-și bea cafeluța, iar eu am plecat să explorez împrejurimile cu aparatul de fotografiat în mână.

Am mers pe un drum prăfuit către malul Dunării, apoi paralel cu apa ce curgea lin spre stânga, cum te uitai de pe mal. Să nu mă întrebați pe unde eram că nu știu, nu mai țin minte nici localitatea unde am lăsat-o pe Magda la colega ei… Cert e că eram pe malul Dunării… în sudul țării

Am parcat undeva într-o pădurice la umbră și am ieșit să fotografiez. După cum vedeți și din poze cred că eram “in the middle of nowhere”… Malul bulgăresc se vedea la fel de anost și de neprimitor ca și al nostru.

Și da, o spun cu toată convingerea, nu-mi place la câmpie! Deși, frumusețea se găsește și în lucrurile simple, searbăde, fade sau plictisitoare… Toate sunt interpretări ale minții noastre!